Ideologii, sisteme politice si economice in secolul XXI

    Inapoi la analize dupa o pauza mai lunga...nu din lipsa de subiecte ci din abundenta acestora. In ultimele saptamani lucrurile s-au precipitat rau in sensul ca evenimentele geopolitice sunt din ce in ce mai multe.

    Incepem prin a incerca sa intelegem imaginea de ansamblu fiindca aceasta este mai importanta decat cateva piese din puzzle si mai intai, sa ne concentram pe modul prin care reusim sa extragem informatii, fiindca studiind doar geopolitica nu este suficient ca sa intelegem cum functioneaza lumea sau cum s-a adoptat o anumita decizie. 

    Simplu spus geopolitica studiaza politica asezarii geografice a unui stat si impactul asupra politicii interne si externe. Dar mai simplu spus politica pamantului sau politics of the land. Fiecare popor de pe planeta are propriul mod de a-si administra pamantul si acest lucru nu se va schimba prea curand mai ales in fata noilor provocari aparute. O sa abordam cateva subiecte de interes pentru a putea sublinia ideile principale din acest articol si o sa dam definitii si explicatii unde consider ca este nevoie de acestea.

    Pe mapamod, pentru administrarea mai usoara a pamantului sunt utilizate sistemele politice impreuna cu sistemele juridice, economice, culturale dar si ideologii care adunate impreuna rolul de a prelua din sarcina mentinerii sub control si valorificare a pamantului pentru populatia care il ocupa la un moment dat. 

     Un sistem politic este format dintr-un set de organizatii politice (partidele politice) si grupuri de interes (sindicatele) caruia i se adauga normele care le guverneaza functionarea(constitutia). Rolul sistemului politic este de a produce decizii cu caracter obligatoriu pentru societate.

      Rolul ideologiei 

     Ideologia este un ansamblu de idei sau idealuri care formeaza baza unei teorii economice sau politice. Cele mai cunoscute ideologii sunt: capitalismul si comunismul dar in termeni simpli acestea reprezinta mai exact povestea spusa maselor de oameni pentru a obtine acceptul general al acesteia pentru a putea implementa noi norme sociale, economice si culturale sau chiar militare...Ce trebuie sa retinem este faptul ca fiecare ideologie a aparut intr-un moment important al istoriei atat la nivel local, national cat si la nivel regional de unde s-au extins. In anumite cazuri acestea sunt fie impuse populatiei fie sunt preluate in spatiul public unde sunt dezbatute intens, de cele mai multe ori cu consecinte dezastruoase in cazul in care doua ideologii aproape echivalente ca influenta dar diferite prin abordare dar care ajung sa se ciocneasca prin sustinatorii acestora din cauza spectrului opus reprezentat de fiecare parte in cele mai multe cazuri.

     Secolul trecut a fost supranumit ca secolul Ideologiilor si a fost marcat de un set de ideologii cu terminatia in ism: Liberalism, Comunism, Fascism, Nazism, Marxism, Socialism si care au dat nastere la doua razboaie mondiale provocand decesul a aproximativ 20 de milioane de oameni in Primul Razboi Mondial, intre 65 si 80 de miloane de oameni in al doilea Razboi Mondial, a unui Razboi Rece care a durat aproape 45 de ani si a tinut cele doua emisfere ale Planetei in tensiune geopolitica si vreo 30 zeci de episoade de Foamete din diverse cauze (inclusiv seceta) cu aproximativ 120 de milioane de victime din care mai bine de jumatate in China ca urmare al Marelui Salt Inainte al lui Mao Zedong.

    Desigur, nu totul a fost atat de apocaliptic in secolul trecut daca reusim cumva sa privim dincolo de tragedia umana cauzata de neajunsuri economice, diferente culturale si ambitii ideologice, in acelasi secol populatia planetei a crescut de la 1.6 miliarde in anul 1900 la peste 6 miliarde in anul 2000 deci de aproape 4 ori! Pana la 8 miliarde cati suntem in prezent. Speranta de viata la nastere a crescut vertiginos in medie de la 31-32 de ani la inceputul secolului la 72-73 de ani in medie in anul 2019 ca urmare a progreselor fenomenale inregistrate in medicina; datele se refera la media pe planeta nu la o anumita regiune. 

    Sa nu credem ca in secolul XXI nu avem ideologii...de exemplu in acest moment in SUA au loc dezbateri aprinse pe niste cuvinte simple care descriu diferite categorii de oameni dupa niste criterii: sex, rasa si natiune. Pe de o parte pe tema sexului sau a genului individului (Sexism) si etnicitate(rasism) si nationalism si patriotism pe de alta parte. Acest conflict ideologic a dat nastere unui adevarat razboi care se lupta in mass media nu doar juridic, dar si fizic in zonele in care aparatorii factiunilor implicate se intalnesc. Problema este data de faptul ca aici pare ca avem indeplinite conditiile necesare aparitiei unor ideologii extreme similare celor din secolul XX: probleme economice, tensiuni rasiale, dispute legate de granite, degradare morala dar si un sentiment extrem ridicat de mandrie nationala. 

    Ce va iesi ramane de vazut insa mediul actual este propice dezvoltarii unor medii destructive.

   Vorbeam insa in ultimul articol despre Revolutii industriale, progrese tehnologice uriase prin care trecem si demografie in declin plus mediul ideologic care a bagat in malaxor sistemele politice ceea ce genereaza tensiuni uriase in societatess. Cheia centrala in analiza o reprezinta conditiile din Statele Unite ale Americii tara care reprezinta un sfert din PIB-ul global dar care se lupta cu ea insasi sa isi regaseasca identitatea si gloria de altadata. In acest moment desi SUA este o tara care lupta pentru promovarea individului si a individualitatii acestuia, cred ca SUA a ajuns in acest moment in pozitia unui sarpe care isi mananca propria coada. Acest lucru este suficient sa provoace o stare de neliniste celor care urmaresc cu atentie evolutia politica, sociala si economica de acolo fiindca daca SUA nu reuseste sa stapaneasca aceste probleme mari ce pretentii am putea avea de la celelalte tari mari de pe planeta?

Decenii de crize

    In secolul XXI insa lucrurile se schimba rapid! Nici nu s-a incheiat bine secolul XX cu criza Dot-Com si virusul informatic Y2K ca am intrat in noul mileniu si noul secol cu o criza de proportii: Atentatele Teroriste din 11 Septembrie 2001 si noul razboi al terorii care s-a incheiat dupa doua decenii dar si de Marea Criza Financiara din 2007, Criza refugiatilor din 2015, razboiul comercial dintre SUA si China inceput prin Donald Trump in 2018 dar si iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana(Brexit) si in 2020 de Pandemia de Coronavirus, Razboiul din Ucraina din 2022 si ceea ce pare ca va fi aproape cert: o criza energetica si alimentara de mari proportii in aceasta iarna. Cam multe crize pentru inceputul de secol...

   

    Inceputul

1898 - Nasterea unei superputeri 

     Statele Unite ale Americii nu a capatat statutul de super-putere peste noapte si nici nu a fost ajutata in mod direct sa ajunga una. In primul rand are absolut toate avantajele geografice pentru a ii asigura conditii de dezvoltare: doua oceane ii protejeaza granitele la Est si la Vest, un desert la Sud, munti, paduri si lacuri la nord, o populatie mare si in crestere, resurse economice si militare. In primul articol mentionam ca un popor puternic are nevoie de granite puternice care sa ii ofere posibilitatea sa creasca si sa nu fie invadata de alt popor care sa puna mana pe resurse si folosind populatia nativa pe post de mana de lucru gratuita. Aceste lucruri s-au petrecut pentru o buna parte a istoriei si a fost mai evident in Era Coloniala pentru aproximativ 500 de ani.

- de la descoperirea Americii in 1492 si colonizarea acesteia in 1565 de catre spanioli si ulterior de britanici in 1587 si pana la declararea Independentei in 1776,  fiecare etapa prin care a trecut tinutul Nord-American pana la unificarea acestuia a intarit fundatia a ceea ce reprezinta SUA azi: cea mai puternica natiune care a existat vreodata. Ideea de baza nu este sa-i ridicam in slavi pe americani ci sa intelegem rolul acestora de-a lungul timpului pana in prezent; ori SUA a ajuns o mare putere abia in 1898 o data cu Tratatul de la Paris prin care Spania a cedat colonii catre acestia: Puerto Rico, Filipine si Guam. In acel moment in SUA a avut loc o schimbare profunda a politicii externe prin prisma faptului ca SUA a devenit brusc o putere coloniala si a trebuit sa isi schimbe postura prin care priveste lumea: de la izolationism, la o angrenare complexa si consistenta in relatiile internationale care sa-i satisfaca nevoia de securitate. 

    Daca privim putin in prezent vedem ca discutii intense intre izolationism si implicare exista si azi in societatea americana...ori noi trebuie sa intelegem ca aceste discutii au tot avut loc de-a lungul timpului pentru diverse perioade inca de la sosirea pelerinilor in America de Nord in 1620. Discutii intense au avut loc in jurul anilor 1898, 1914, 1939, 1945, 1991 ca scurte referinte istorice si de fiecare data au avut ca efect o implicare si mai mare a acestora in problemele lumii (o sa revenim aici putin mai tarziu).

    Sistemul de securitate al SUA nu se rezuma doar la a avea cea mai mare flota pentru a patrula oceanele lumii si de a opri alte forte ostile care se indreapta se tarmul nord-american...acest lucru se face inclusiv prin proiectia de forte militare in zonele unde apare cate un conflict care este menit sa destabilizeze potentiali aliati/rivali. Este mai eficient sa te asiguri ca un conflict se tine departe de tarmul SUA si partea ostila il pierde decat sa il ai in pragul usii unde este mai greu de gestionat....desigur ca nu strica sa mai provoci si cate unul cand diplomatia esueaza si asta este un pilon principal in strategia de securitate a SUA: tine conflictul departe cu orice pret. 

     Din 1945 si pana in acest moment SUA detine controlul oceanelor, mai exact punctele de acces ale rutelor comerciale si militare pe care le patruleaza cu ajutorul celor 11 portavioane. Atfel rutele comerciale de transport de marfuri si persoane sunt in permanenta deschise si comertul se face fara probleme pentru tarile care fac parte din sistemul economic. Cat timp dolarul american inca este rezerva valutara pe planeta si nu se gaseste alta mai puternica, stabila si lichida care sa acopere necesarul valutar astfel incat schimbul de bunuri si servicii dintre tari sa se faca usor, rapid si la un curs de schimb care nu fluctueaza americanii stau destul de comfortabil economic. Aici trebuie sa facem insa cateva precizari despre cum a ajuns SUA sa aibe dreptul asupra rezervei valutare globale fara de care nu putem intelege prezentul:

    Sistemul de management monetar Bretton Woods

      

    Inainte de incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, tarile aliate(SUA, Canada, Marea Britanie, tarile din Vestul Europei, Australia si Japonia) au organizat la invitatia Statelor Unite in 1944 la Bretton Woods, New Hampshire o serie de negocieri cu scopul declarat de a-si putea reconstrui economiile dupa incheierea razboiului. 730 de delegati din cele 44 de tari aliate au negociat si semnat(cu exceptia URSS) o intelegere pentru a forma un sistem de institutii, reguli si proceduri care sa reglementeze sistemul monetar international. Astfel au aparut Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare care aveau rolul de a reglementa sistemul impotriva devalorizarilor concurente in care anumite tari puteau profita de sistem pentru a obtine avantaje comerciale manipuland ratele de schimb devalorizandu-si monedele proprii iar exporturile sa devina avantajoase fata de importuri care deveneau mai scumpe.. 

    Astfel tarile din sistem aveau garantata convertibilitatea mondelor lor nationale la dolarul american cu o marja de pana la 1% din ratele de schimb fixe si cu dolarul convertibil la aur pentru guvernele straine si bancile centrale la 35 $ per uncie(0.88867 grame). Astfel acest curs de schimb fix a dus la stabilizarea economiilor implicate fiindca era de dorit evitarea unei repetari a consecintelor Tratatului de la Versailles cand Germania (Weimar) a apelat la devalorizarea propriei monede pentru a plati daunele din Primul Razboi Mondial lucru care a condus la mari tensiuni economice si sociale si l-a adus la putere pe Hitler. 

    Din punct de vedere practic americanii si-au dat seama ca dupa razboi URSS-ul va continua munca inceputa de Germania nazista si va reusi sa unifice tot continentul Eurasiatic sub o singura umbrela ideologica, economica si militara dar care este ostila SUA si intereselor acestora. Astfel ca au propus tarilor aliate integrarea in sistemul economic american si intrarea sub umbrela de securitate a SUA. Aceasta integrare economica venea la pachet cu deschiderea economiei SUA tarilor care aveau nevoie sa se puna pe picioare dupa ce toate au fost distruse de razboi. De fapt americanii au propus tarilor Aliate sa intre sub umbrela economica a acestora ca sa previna intrarea tarilor din Vest in sfera de influenta sovietica mituind aliatii sa lupte alaturi de acestia (de exemplu: Planul Marshall). 

    Inainte de a fi tocat marunt pentru cuvintele alese, cum se numeste situatia in care promiti un plan de reconstructie unor tari distruse de razboi si pui conditii pentru indeplinire? Lobby? :) 

   Acest lucru a permis americanilor sa continue lupta cu URSS pentru evitarea situatiei in care se trezeste cu un vecin mai mare, mai populat si mai puternic decat ar putea SUA sa tina sub control. Aici zace de fapt problema Europei de milenii: prea multe puteri continentale, tinuturi prea fragmentate, lipsa unor granite puternice intre marile puteri si lipsa unor lideri capabili sa priveasca o harta si sa inteleaga ca Eurasia va avea permanent razboi intre limitele teritoriale ale continentului pana cand vor intelege ca nu exista decat o usa de iesire din acest cerc vicios care sa implice o parte terta pe post de arbitru.

    Dupa incheierea razboiului si conturarea a doua tabere mari cu ideologii dar si economii complet diferite, blocul sovietic si blocul american s-au intrecut pe toate planurile posibile, de la arme de distrugere in masa, la constructii si rezultate ingineresti mai deosebite sau chiar sport toate in incercarea de a-si slabi rivalul suficient pentru a-i aplica lovitura de gratie.Desigur aceasta rivalitate a condus lumea la un progres inimaginabil in acele vremuri. 

    Acceleram insa discutia pana in anul 1971 la un eveniment extem de important pentru ce s-a intamplat in ultimii 50 de ani si ne referim desigur la decuplarea dolarului de aur de catre presedintele american Richard Nixon sau mai corect spus anularea imediata si unilaterala a convertibilitatii dolarului in aur. Acest fapt nu a dus la terminarea sistemului Bretton Woods pus in functiune dupa al Doilea Razboi Mondial ci doar suspendarea unei functii a acestuia, prin care tarile puteau schimba 35 de dolari pentru o uncie de aur, prin care Statele Unite garanta fiecare dolar in circulatie cu aur. De remarcat ca sistemul Bretton Woods a devenit complet operational in anul 1958 si a functionat foarte bine pentru primii ani de dupa razboi, insa cu implementarea Planului Marshall, Europa de Vest si Japonia erau in reconstructie si tarile doreau dolari pentru a cumpara bunuri americane pentru a se putea dezvolta. La acel moment SUA avea rezerve de 574 de milioane de uncii de aur sau 65% din rezerva totala globala , aparent suficiente pentru a asigura stabilitatea sistemului, insa pana in 1968 Germania si Japonia si-au revenit economic si ponderea productiei economice globala a SUA a scazut de la 35% la 27%.

     Mai mult din cauza cresterii datoriei publice a ca urmare a razboiului din Vietnam, a reintoarcerii la convertibilitate a monedelor din Vestul Europei pana la sfarsitul anului 1958 si a yen-ului japonez in 1964 dar si a faptului ca unele tari au constatat ca este pur si simplu mai convenabil sa tina dolarii in Trezorerie sau sa acumuleze/sa schimbe dolarii in aur(Franta) desi SUA a ajuns in situatia de a avea rezervele de aur epuizate, sistemul dadea semne de stres mari iar balanta de plati a SUA a devenit negativa ceea ce insemna ca sistemul nu mai avea lichiditati fiindca nu reusea sa tina pasul cu cresterea economica a lumii si astfel sistemul sa cedeze(Dilema lui Trifiin). 

    Desi motivele care au condus la stoparea convertibilitatii dolarului la aur au fost multiple ideea de baza ramane: sistemul economic american nu putea sa ofere suficienti dolari tarilor aflate in dezvoltare pentru a continua comertul fiindca ramanea fara aurul cu care garanta convertibilitatea dolarilor. Astfel ca prin semnarea in 1971 de catre presedintele Nixon a Ordinului Executiv 11615 se oprea convertibilitatea directa a dolarului la aur si astfel terminand efectiv sistemul Breton Woods fara a se consulta cu membrii sistemului monetar international. Acest soc a dus la consultari in interiorul G10 care au dorit remodelarea sistemului de schimb asfel incat sa reflecte mai bine noua realitate si in decembrie 1971 au semnat la muzeul Smithsonian o intelegere prin care se angajau sa isi aprecieze monedele in raport cu dolarul iar SUA sa schimbe valoarea de schimb a aurului la 38 de dolari pe uncie. Intelegerea a esuat insa in a impune o oarecare disciplina din partea semnatarilor mai intai de catre Banca Federala a SUA care a redus ratele de dobanda in ideea de a asigura un nivel ridicat al angajarilor pe piata muncii conform propriei politici. Aceste dobanzi reduse au incurajat tarile semnatare sa tina in continuare de dolari in loc sa ii retrimita inapoi catre SUA si chiar sa continue un flux al dolarilor dinspre SUA catre propriile banci centrale. Abia in 1973 dupa o devalorizare de 10% a dolarului celelalte Banci centrale au decis sa treaca la un curs de schimb flexibil negarantat de un hard asset care a dus la  o creste imensa a datoriei externe a SUA si la o inflatie similara cu cea din prezent.

    In exista foarte multe voci aparute cumva inca de la criza din 2008 care insista ca SUA sa revina la standardul de aur pentru a readuce increderea in sistem mail ales ca multe tari din emisfera estica precum Rusia, India, China au inceput acumuleze de mai multi ani cantitati considerabile de aur in timp ce tarile din emisfera vestica si-au pastrat relativ constante rezervele. 

    Ca sa fim clari: reintoarcerea la acest standard nu este posibila si de dorit in acest moment. Ba mai mult nu exista suficient aur pe planeta pentru a lubrifia motorul economic global si o reintoarcere la acest standard ar insemna reintoarcerea la sistemul pre-industrial, colonial in care existau doar cateva imperii care faceau comert utilizand aurul ca mod de a-si regla conturile. Nici macar teoria de a reevalua pretul unciei de aur la niste sume astronomice(50,000$/uncie) pentru a lupta cu o criza a datoriilor suverane nu este fezabila chiar daca suna bine in teorie. 

    Pentru ca nimeni nu poate prezice viitorul citind trecutul este bine sa incercam sa luam datele pe care le avem la indemana si sa creionam mai multe scenarii fiindca ce urmeaza nu este neaparat greu de inteles dar toate aceste evenimente au aparut aproape simultan si converg in ceea ce incepem sa vedem azi: ori acum suntem la inceputul unei Revolutii industriale, a unui declin demografic extraordinar, la sfarsitul unui sistem economic si la inceputul unui razboi purtat prin terti fiindca in acest moment avem iar doua sfere de influenta mari, rivale, fiecare cu propriile caracteristici. Imaginati-va ca se traseaza pe harta de sus in jos, linii de demarcatie intre potentiale tabere dar acestea nu sunt trasate in functie de cine este bun sau rau ca sa stim impotriva cui luptam ci in functie de ce poti pune pe masa negocierilor astfel incat sa fi lasat la una din mesele organizate si nu poti alege fiindca nu participi decat daca ti se cere si nu ai decat doua mese: masa celor care au si masa celor care pretind ca au. In functie de cum ti-ai jucat cartile vei fi invitat sa iei loc la una din mese sau mai rau ti se va arata usa. Ca idee: daca nu te afli la masa, mai mult ca sigur ca faci parte din meniu!

 3 Scenarii: Bunul, Raul si Uratul

    Sa incepem cu scenariul urat: in acest scenariu SUA si aliatii sai(tarile membre Nato, UE vor cauta sa isi elimine concurenta sau sa o faca mai cooperanta mizand pe modelul prin care au strangulat URSS.Asta inseamna scoaterea din sistemul economic a tarilor non-aliniate(deja se petrece acest lucru) blocand accesul la sistemul de plati SWIFT, eliminarea din Organizatia Mondiala a Comertului(WTO), a ridicarii vizelor de circulatie pentru cetatenii acestor tari, blocarea licentelor pentru importul anumitor componente, materii prime si export pentru a nu se mai putea dezvolta economic si conflicte provocate mai mult sau mai putin in zonele de demarcatie prin terti care primesc sprijin pe toate planurile(vezi Ucraina). 

    Acest model de abordare a problemei a mai fost folosit in timpul Razboiului Rece cand in baza unor rapoarte extrem de detaliate de comparatie ale celor doua economii SUA a folosit eficienta ca baza a modelului prin care sugrumat economic URSS. Cine gaseste timp suficient, raportul congresional poate fi citit aici. Este stufos dar merita citit fiindca are valoare si in ziua de azi. Citind raportul o sa intelegeti de ce este nevoie de eficientizarea economiei adoptand modelul sustenabilitatii si mutarea economiei dinspre combustibilii fosili catre surse regenerabile. 

    Spoiler alert: eficienta si managementul riguros al resurselor utilizate in raport cu URSS au fost cheia succesului. Asta in conditiile in care in raport putem vedea ca in anumite domenii, pentru o buna perioada de timp Sovieticii raportau cifre mai bune ca Americanii. Vedem ca nu se mai poate da inapoi acum ca NordStream 1&2 au fost scoase din uz si se pare ca din ce in ce mai multe tari exportatoare de petrol nu tin cont de cerintele cel mai mari consumatori de petrol in ceea ce priveste pretul. Asta nu face nimic altceva decat sa accelereze tranzitia catre noul sistem. 

    

    

     Pe partea cealalta Rusia a infiintat BRICS, blocul economic menit sa contracareze influenta SUA cu un PIB in 2021 de 24.4 trilioane de dolari si o populatie de aproximativ 3.3 miliarde de oameni. Din start optica nu arata grozav pentru tarile BRICS: SUA cu o populatie de 330 de milioane are un PIB de 25.3 trilioane de dolari iar in aliatii acestora avem prin Uniunea Europeana un PIB de 25 de trilioane de dolari dintr-un total de 96 de trilioane al PIB-ului mondial si incepem sa discutam deja de niste procente mari de control asupra comertului global. 

    Pe lumea asta nu este suficient sa domini militar tarile rivale, ca sa te dezvolti si sa iti platesti "excursiile" in alte zone de pe glob este nevoie de bani pe care ii obtii din comerțul cu alte tari si facand investitii care sa genereze un randament bun. Daca tineti minte toate acordurile de liber schimb care au fost semnate in ultima vreme, acestea au avut rolul de a trasa niste linii de demarcatie intre sferele de influenta prin care putem vedea cine va face parte din ce sfera de influenta(TPP, USMCA, TTIP, RCEP) deci pozitionarea anumitor tari in raport cu altele daca intelegem ca ideea unui acord de acest gen inseamna putere de negociere mai mare cunscopul de a obtine un pret mai bun fata de competitie.

    Acest scenariu aduce cu el si scoaterea de la naftalina a manualelor imperiale a marilor tari si un comportament predatorial in ceea ce priveste resursele si accesul la acestea. Sa nu creada careva ca o tara precum Turcia nu isi joaca cartea in zona Marii Mediterane unde exista zacaminte de gaze naturale sau nu isi extinda sfera de influenta in Golful Persic unde au simtit miros de slabiciune din partea Sauditilor care au iesit din gratiile americanilor sau a Iranienilor care se afla pe lista de tinte vizibile(deja vedem o tentativa de a-l rasturna pe Khamenei de la putere). La prima vedere pare ca JCPOA a esuat iar momentul este prielnic pentru a le baga Rusilor inca un conflict in apropierea granitelor ca sa le distraga atentia de la conflictul din Ucraina si sa-i tina pe Turci ocupati pana se mai linistesc apele sau le vine randul sa raspunda pentru abaterile de la normele internationale. Inflatia de 80% din Turcia nu este intamplatoare cu toate ca Turcia nu are probleme in a obtine energie ca Germania de exemplu. 

    Asadar scenariul urat inseamna o schimbare asumata a modelului economic de la caderea URSS si revenirea la un sistem in care aliatii SUA primesc acces la piata americana si protectie in schimbul unei asumarii comune de a respecta norme si regulamente internationale. Un nou sistem economic aduce si noi negocieri in functie de cum se poate pozitiona fiecare si de ce poate pune pe masa negocierilor.  

 Acest scenariu este cel mai plauzibil fiindca de ceva timp incoace atat SUA cat si tarile membre UE sau aliate acestora au preluat aproape la unison mesajul Climate Change (Schimbari Climatice) care este promovat in mod agresiv fara ca multi cetateni sa inteleaga de fapt de ce se bate moneda atat de mult cu acesta. De fapt Schimbarile Climatice au legatura desigur cu schimbarile ecosistemelor de pe planeta care afecteaza Biosfera. Dar in mod real afecteaza economia fiindca depindem de resursele utilizate in acest moment pe glob si din care obtinem prin lanturile valorice energie sau produse pe care le inmagazinam, le depozitam, le transportam si le utilizam/consumam ulterior. 

     Managementul eficient al resurselor este critic pentru o economie profuctiva. Sa luam ca exemplu eficienta agregata care exprima raportul dintre munca potentiala si munca efectiva care este inglobata intr-un produs sau serviciu si care de la prima Revolutie Industriala a crescut de la 3% la 20% in prezent. Adica pentru fiecare obiect produs in secolul XIX aruncam aproximativ 97% din materia prima, pana la 80% cat se arunca in prezent(aici poate intelegem de ce s-a implementat reciclarea sau idea de economie circulara). 

    Aici logistica joaca un rol important: cu cat lantul valoric este mai scurt cu atat eficienta/ randamentul/ productivitatea este mai mare cu atat si bunastarea economica a acelei tari creste si se mentine pe termen mai indelungat fara sa isi epuizeze resursele. 

    Putem da ca exemplu globalizarea sau modelul de outsourcing a industiilor unei tari catre o tara cu forta de lucru numeroasa si ieftina comparat cu tara de origine. De ce americanii nu au produs la ei tot si au decis sa isi transplanteze toate industriile catre China si Asia de SE? Fiindca la acel moment nu aveau efectiv suficienta forta de munca si suficient de ieftina care sa acopere necesarul de crestere demografica si economica a planetei! Ori in comert existi doar daca reusesti sa produci mai ieftin decat concurenta si reusesti sa generezi un randament bun al investitiei.

    Nivelul de trai al SUA implica faptul ca nu pot produce suficient de ieftin sa vanda catre restul planetei care are un nivel de trai sub al acestora. Asa ca primirea in WTO a Chinei la acel moment nu reprezinta o surpriza ci si o continuare logica a decuplarii dolarului de aur. Chiar si cu primirea Chinei in WTO tot nu a fost suficienta forta de munca sa acopere necesarul de dezvoltare si majoritatea tarilor populate din Asia de Sud si Asia de SE au fost incluse in piscina de productie. Americanii au continuat sa importe produse ieftine din tarile aliate care aveau nevoie de dezvoltare cu conditia sa respecte normele impuse prin institutii precum FMI sau WTO si au asigurat suficienti dolari care sa permita schimburile uriase de marfa ca urmare a integrarii in sistemul de consum. 

    Acum ca sunt mai putine tari care sa poata sa produca suficient de ieftin astfel incat randamentul obtinut prin investitii sa aiba sens, fiindca prin progresul tehnologic robotii pot prelua o mare parte din productie si datorita cresterii preturilor la energie este nevoie si logic sa scurtezi lanturile de aprovizionare cat mai aproape de zona de consum astfel incat sa mentii randamentul dorit. Retinem aici ca in ceea ce priveste costul de transport ca daca transporti marfa de la A la B cu trenul costurile sunt undeva de 1/7(o septime) din costul de transport rutier, in timp ce transportul maritim inseamna 1/12(o doisprezecime) din transportul feroviar. Ce probleme apar in zonele de unde SUA isi retrage industria discutam alta data, dar acum intelegem si de ce americanii se retrag de acolo de fapt. Nu mai are sens din punct de vedere economic! 

    Dam ca exemplu o masina electrica care in componenta acesteia avem cu pana la 2000 de piese mai putin comparat cu un motor pe combustie interna. Numai energia folosita pentru productia si livrarea acestor piese catre tara unde se face asamblarea reprezinta o uriasa parte din costul unei masini, ca sa nu mai pomenim de resursa umana si materia prima utilizata! Daca putem depasi costul inca mare de productie al unei baterii pentru masina si de limitarile de utilizare ce reies din timpii de incarcare a bateriei, deja randamentul obtinut este imens! Nici nu incape indoiala ca aceasta este calea optima. Insa din modelul economic ce reiese, intelegem ca prin acesta nu mai depinzi de combustibilul fosil extras de fel într-o tara ostila, nedemocratica ca sa poti sa iti alimentezi industria si care in majoritate se afla in Asia, dincolo de zidul noului sistem economic catre care se face tranzitia. 

   Toate aceste considerente provenite din decuplarea economiilor mari, de datele demografice in cadere libera care obliga la crestera taxelor, de eliminarea combustibilor fosili din portofoliu si de devalorizarea monedelor nationale ca rezultat al printarii in nestire de moneda care sa permita acoperirea deficitelor si a programelor sociale care sa atenueze inchiderile cauzate de pandemia de Covid genereaza inflatia actuala care este utila. De ce? Fiindca fara inflatie am avea deflatie, sau mai rau...Sistemul actual economic este bazat pe consum si fara copii sau tineri care sa genereze consum si activitate economica, cuplat cu progresul tehnologic care apasa masiv pe preturi ce am avea? Un sistem prin care am vinde de la an la an din ce in ce mai putine produse si din ce in ce mai ieftine. 

    Scenariul Rau: ar insemna pe scurt Razboi Mondial fiindca disensiunile dintre tari se intensifica. De fel un razboi, orice razboi de fapt este clasificat in 3 tipuri: informational, economic si cinetic. 

    Razboiul informational reprezinta propaganda zilnica pe care o intalnim in mass media, razboiul economic il avem ca urmare a sanctiunilor impuse tarilor non-aliate si Rusiei si razboiul de tip cinetic care se manifesta prin faptul ca se trage asupra taberei adverse... 

    Problema dupa cum o vad eu este ca deja suntem într-un Razboi Mondial si o spun cat se poate de responsabil aici fiindca acest conflict se poarta concomitent pe toate aceste planuri iar in Ucraina sunt implicate aproximativ 40 de tari care ajuta Ucraina impotriva Rusiei cu armament, informatii, supraveghere si pregatire de specialitate. Mercenarii vin si ei la pachet dar nu se pun la socoteala fiindca nu ii recunoaste nimeni ca fiind implicati...

    Riscul de contagiune creste zilnic, Belarusul pare tot mai presat de Rusia sa faciliteze o interventie in Ucraina astfel incat sa atraga spre Kiev din resursele si trupele Ucrainei care avanseaza frenetic pe front iar Kremlinul pare din ce in ce mai disperat sa transeze situatia rapid. Partea nasoala este ca tarile care acorda sprijin Ucrainei au inceput sa epuizeze din resurse pe care sa le dea si sa sustina efortul de razboi. Implicatiile sunt extraordinar de grave fiindca in acest context Europa nu are energia necesara sa inceapa sa isi produca in masa arme pentru a se pregati de un astfel de scenariu! Este oare luat in calcul acest scenariu? 

    Scenariul Urat implica folosirea de mijloace de lupta neconventionale in conflictul din Ucraina. Aici vorbim de arme biologice sau nucleare care sa atraga un raspuns conventional, puternic din partea NATO iar Rusia sa piarda conflictul fiind fortata sa iasa din Ucraina. In acest scenariu Rusia va incepe sa fiarba in suc propriu pe plan intern din cauza esecului constant din ultima vreme de pe front, mai mult ca sigur vor exista destule revolte populare si desi sunt multe voci care isi doresc dezmembrarea Rusiei acest lucru nu va aduce rezultatul dorit. Rusia este o tara imensa(ganditi-va la Rusia ca la forma suprema de imperiu in definitia acestuia, cu un domeniu intins pe 11 fusuri orare si cu resurse vaste si o populatie numeroasa) si este copilaresc sa te gandesti ca Rusia va da de bunăvoie armele nucleare sau ca dupa dezmembrarea ei cineva va veni pur si simplu sa denculearizeze Rusia... sau ca acele arme nu vor ajunge in maini nepotrivite! Cine se va ocupa de administrare?  

   Acest scenariu este putin probabil dar posibilitatea intrarii in acest scenariu creste pe masura ce Ucraina va primi si mai multa sustinere din partea tarilor aliate din NATO. Rusia/Putin asteapta o greseala din partea Vestului ca sa obtina un pretext pentru a termina razboiul mai rapid. Pana in acest moment Rusia a tergiversat avansul pe front dupa un start puternic in conflict dar asa a inceput aproape fiecare razboi purtat de catre acestia, de la Primul si al Doilea Razboi Mondial pana la ultimele incursiuni in Georgia si Osetia. Dupa un inceput slab Rusia a reusit mereu sa puna in miscare masinaria de razboi, de multe ori prin simplul fapt ca inamicul a ramas fie fara arme, combustibil sau fara soldati astfel ca balanta luptei a fost inclinata in favoarea acestora. Ori in acest moment Ucraina risca sa ramana fara resurse de razboi in fata Rusiei...

   Scenariul bun: daca putem discuta despre ce poate iesi bun din acest conflict este ca o varianta ca acest conflict se se termina la masa verde cu Ucraina sa piardă din teritorii si sa accepte o pozitie militara neutra este luata in calcul de catre NATO/UE dar si de catre Rusia. In analiza facuta conflictului din Ucraina spuneam ca din punct de vedere strategic Ucraina prezinta interes partilor doar din punct de vedere economic si geostrategic. Pe scurt: doar in partea controlata de Rusia exista depozite uriase de carbune dar si alte minereuri, Ucraina este unul din marii exportatori mondiali de grane si ulei de floarea soarelui dar si de alte metale grele, minereu de fier, magneziu, litiu, grafit, mercur, titaniu. Toate aceste industrii si o buna parte a resurselor se afla in partea controlata de inamic si toate aceste depind de accesul la Marea Neagra pentru export..fara acces la Marea Neagra Ucraina nu prezinta un interes semnificativ fiindca nu poate oferi nimic si granita se va muta mai la Vest pana in Romania. 

    Desigur pentru a ajunge la acest scenariu trebuie sa se schimbe ceva...acest ceva poate veni tocmai din SUA fiindca in Noiembrie sunt alegerile intermediare(Midterms) si in joc este controlul legislativ prin care SUA decide cheltuielile de suport de razboi pentru Ucraina

   In concluzie: pentru a intelege directiile actuale trebuie sa privim situatia actuala ca pe o decuplare totala a tarilor din emisfera vestica de energia, hrana, forta de munca ieftina, de piețele de desfacere oferita de tarile din Asia ostile acestora(exceptie Asia de SE) fiindca nu mai exista interes in aceste zone. Globalizarea nu a luat sfarsit inca dar s-a schimbat ca natura si scop si isi schimba directia astfel incat in acest moment este nevoie de asigurarea unor surse si resurse pentru aceasta decuplare in prima faza. Tarile din Vestul Europei nu au suficiente resurse si nu au toate resursele la dispozitie astfel ca in peisaj intra tarile din Est: Polonia, Romania, Bulgaria si nici o surpriza: Ucraina! 

    Luate impreuna tarile enumerate au aceste resurse naturale care sunt foarte aproape, sunt inca suficient de ieftine si se afla in tari aliniate ... Esecul obtinerii acestor resurse implica mutarea granitelor mai la vest cam pana unde s-a aflat Cortina de Fier si din start multe tari se vor trezi pe cont propriu fiindca SUA poate acoperi in acest moment doar o parte din necesarul Europei pentru a supravietui si nu poate oferi Intregii Europe aceste resurse. De fapt pentru Europa asta inseamna revenirea la mentalitatea Razboiului Rece unde se creioneaza insa in timp real granitele acestui bloc fiindca pierderea de resurse vitale din Est inseamna mutarea granitelor pana la punctul unde au mai fost in trecut. Stim deja cum s-a incheiat primul episod din aceasta mentalitate si stim ca tarile din Vest au trait mai bine ca cele din Est fiindca am trecut prin acele vremuri ca natiune...

    Decuplarea insa vine la pachet cu schimbarea ideologiei necesare pentru a convinge oamenii ca sunt necesare aceste decizii dificile. Nu este usor sa spui oamenilor ca ultimii 30 de ani de semi-stabilitate au fost rezultatul globalizarii si ca viata ta a depins de obtinerea de energie ieftina din Rusia si Arabia Saudita(state ostile), de accesul la piata chineza(stat ostil) atat ca productie de bunuri ieftine si de vinderea de bunuri catre aceasta piata dar si de securitatea oferita de americani. Europa a depins de toate acestea si acum trebuie sa aleaga incotro se indreapta dar si cu cine merge pe acest drum insa trebuie sa o faca rapid fiindca inexplicabil inca nu a reusit sa ia deciziile necesare desi se stia de ani buni ca acest moment pe care il traversam se apropie. Fie luam noi deciziile, fie aceste decizii vor fi luate pentru noi! 

    Suntem in mijlocul ciocnirii dintre doua sfere de influenta mari care se lupta pentru suprematie si resurse...Toate aceste scenarii sunt plauzibile in acest moment si toate se deruleaza concomitent pana la indeplinirea unei conditii de invalidare. 

   Revenirea economiei dirijate

    Aceasta perioada de tranzitie are nevoie de investitii sustinute si directionate in sectoarele economice. Aceste investitii se fac prin CAPEX sau Capital Expenditures si inseamna cheltuieli de capital pentru a facilita achizitionarea, imbunatatirea dar si mentinerea unor bunuri fizice precum cladiri, fabrici, echipamente si tehnologii la un nivel optim. De cele mai multe ori Capex-ul este folosit pentru a porni noi proiecte sau investitii pentru a mari operatiunile sau capacitatea unui sector de activitate. In mod normal aceste cheltuieli au loc intr-o companie pentru motivele enumerate mai sus insa in noul model economic vom vedea tari care vor adopta modelul CAPEX si il vor duce la un nivel nemaintalnit de la al Doilea Razboi Mondial. 

    Ce inseamna asta? O reindustrializare a economiilor din Emisfera Vestica dar si represiune financiara cauzata de inflatie ridicata de natura structurala mai degraba decat ciclica. Alocarea resurselor in ultimele decenii a fost lasata in grija pietelor libere iar aceste alocari de resurse vor reintra sub controlul guvernelor, adica avem un sistem dirijat. Acest sistem nu este nou, acesta a mai fost utilizat cu succes din 1939 pana in 1979, acum revine pentru ca aparitia crizelor s-a intensificat si probabil vor continua si in viitor in ritm sustinut. 

Metode coercitive de directionare a economiei 

    Schimbarea asta are loc din cauza faptului ca nivelul datoriile publice a crescut enorm si in multe economii din Vest nivelul a sarit de 250% din PIB si guvernele trebuie sa reduca nivelul datoriei publice. Acest lucru se poate face doar prin cresterea ratei de crestere a Produsului Intern Brut  care s-a facut prin... cresterea inflatiei! Aceasta abordare a avut loc in anii de dupa ce de-al Doilea Razboi Mondial cand tari precum SUA si Marea Britanie au scapat de datorii. Ori nivelul datoriei actuale este considerabil mai mare ca atunci ori daca in acest moment Bancile Centrale au asumate ca tinta o inflatie de 2% si nu reusesc in acest fel, trebuie sa ne gandim ca noua tinta va fi undeva intre 4 si 6%. Acest mod de penalizare a pensionarilor si a celor care fac economii ne duce cu gandul la represiune financiara structurala si acest lucru se intampla de ceva timp chiar daca nimeni nu recunoaste ca acest lucru se intampla.

    Bancile Centrale nu au pur si simplu suficienta munitie ca sa actioneze sau mandat politic necesar pentru a readuce sub control pietele. Nici nu vor risca sa intre in conflict cu Guvernul fiindca si-ar depasi atributiile mandatate prin alegerea 

Cele mai afectate vor fi desigur Banca Centrala Europeana(BCE) Banca Japoniei si Banca Angliei. In cazul celei din urma deja am vazut un episod zilele trecute cum au reactionat pietele la planul Premierului Liz Truss de a oferi un pachet fiscal.         Uniunea Europeana se afla in prim plan si va suferi cel mai rau din cauza incapacitatii de decizie si de a lua decizii fiscale responsabile. SUA va ajunge in cele din urma acolo ca urmare a trecerii efectelor pachetelor fiscale votate in ultimii ani dar va ajunge mai tarziu acolo. Impotenta, care caracterizeaza Bancile Centrale in ultima vreme,  muta mingea in terenul politicienilor care se bucura de atentie si de capital electoral sporit ceea ce va declansa o avalansa de decizii luate pripite deghizate sub forma unor Hotarari de Guvern care s-au tot facut pentru a contracara efectele pandemiei. Vedem aceleasi decizii in acest moment sub forma unor pachete de combatere a inflatiei ca urmare a socului energetic indus de decuplare. Astfel ca ajungem la concluzia ca Guvernele au preluat de la Bancile Centrale controlul tiparnitei de bani sub forma garantiilor de stat asupra creditelor bancare.

   Acest mecanism de garantare a creditelor emise de banci are efectul dorit de a dirija investitiile direct in zonele unde au nevoie: de la investitii in Energie la combaterea inegalitatii si a schimbarilor climatice. Prin cresterea creditelor acordate si astfel prin cresterea banilor in circulatie Guvernele pot controla cresterea nominala a economiei.             Cresterea nominala a economiei este data de cresterea reala + inflatie si ne intoarcem la ideea de inginerie a unei rate a inflatiei mai mari pentru a obtine o crestere mai mare a economiei. 

   Cine castiga in povestea asta? Guvernul! De ce? Fiindca tot ce trebuie sa faca este sa asigure un nivel de crestere nominala si o rata a inflatiei mai mare decat rata dobanzii de imprumut cu care institutiile bancare imprumuta bani de la Banca Centrala pentru a reduce nivelul datoriei fata de PIB ceea ce aduce si mai multa represiune financiara si deficite mai mari.

                                                                                                                                                            Va urma...